Frustrari

A mai trecut un examen, cel mai dificil. ILR-ul acesta ne-a scos pe toti din minti. Sincer, as putea spune ca a meritat daca cel putin cativa dintre noi au inteles cu adevarat ceea ce au studiat. Nu vreau sa par profunda, insa in timp ce imi storceam creierii sa scot tot ce putea iesi din ei, ma uitam la restul colegilor mei si pareau la fel de stresati, iar informatiile lor nu-mi pareau deloc clare, ordonate. Se foiau, vorbeau, incercau sa copieze din cursuri. Am avut senzatia ca traim o mare miciuna. Nu stia nici unul cu ce se mananca cursul acela, si cu toate acestea, probabil ca majoritatea vom scoate un ametit de cinci. Insa nu stiu care dintre noi se va putea declara imbunatatit (ma refer la cunostinte). Apoi m-am intrebat ce va simti profesorul nostru varstnic. Din punctul meu de vedere e un om jos palaria, mai putin explicit ca professor, insa. In locul lui, trebuie sa spun ca in urma rasfoirii acestor examene m-as simti foarte frustrat. As putea vedea clar ca in lucrarile acelea nu sunt informatii incomplete, ci franturi de informatii, ce a prins fiecare, in orice caz, ce a scris studentul care se straduieste sa treaca. Dar, in mod sigur nu e la prima experienta de genul acesta. Eu insami mi-as abandona meseria dupa nu mai mult de trei ani. Pentru mine, ILR-ul acesta a adus putina informatie, mi-a oferit in schimb multa frustrare. Si o multime de nervi.