Ploaia

Ploaia asta marunta...
S-a intors!
Ploaia asta marunta
imi sparge amintirile in bucati,
bucati mari de cristal,
cu fete multe si lucide,
fiecare cu amintirea ei, cu zambetul ei.
Ploaia asta marunta
slefuieste cristalul,
ii curata dragostea,
ura.
Il pretuieste...
Ploaia asta marunta...
Marunta ca ura...
Ploaia asta marunta
e rece si ustura,
o usturime indoita.
De ploaie.

Practica studenteasca

Pentru patru ore am fost din nou eleva la liceu. Interesant, stai acolo in ultima banca si iti trec pe dinaintea ochilor patru ani din vita ta. Ma asteptam sa se holbeze toti liceenii la noi ca la niste extraterestrii, dar erau obisnuiti cu practica studentilor in liceul lor, asa ca am fost acceptati cu total dezinteres. Mai multa atentie am avut din partea profesoarei, care ne-a tratat cu multa consideratie. Intresant mi s-a parut un singur lucru-erau ata de plictisiti si de dezinteresati, cum eu nu ajung decat foarte rar cand sunt la cursuri, iar informatia parea atat de cantarita, de tributara manualului, nu cred ca dupa o zi de scoala au plecat cu mare lucru acasa. Mi s-a parut asa de fad incat am fost din nou mandra de cursurile de la facultate, si nu vreau sa spun ca acolo e o lume perfecta, ci in primul rand ca lucrurile stau altfel. Ai doua ore intregi in care ti se ofera informatie serioasa, iar regretele sunt de alt ordin, iti pare rau ca nu-ti imparti inteligent timpul, sau ca nu beneficiezi de tot ce ofera facultatea. Habar n-am, dar erau foarte aerieni. Nu-i vad facand pasiune pentru un anumit curs, sau alergand ca disperatii dupa nu stiu ce profesor de la seria vecina, ori zgariindu-si fata ca nu fac cursul X cu Manolescu ori Parvulescu.

Scrisori de dragoste

"Scrisori de dragoste"... E desuet, nu? Pentru vremurile noastre asa este, dar nu si pentru cei care am prins vremurile acelea in care baietii cereau prietenia fetelor, in care jucam ca dementii "fete, flori, filme sau baieti", ori ne holbam la cuplurile care se sarutau ca in filme...Era frumos! Dedesubt este una dintre scrisorile lui James Joyces catre Nora. Mie imi place foarte mult.

My dear Nora,

It has just struck me. I came in at half past eleven. Since then I have been sitting in an easy chair like a fool. I could do nothing. I hear nothing but your voice. I am like a fool hearing you call me 'Dear.' I offended two men today by leaving them coolly. I wanted to hear your voice, not theirs.

When I am with you I leave aside my contemptuous, suspicious nature. I wish I felt your head on my shoulder. I think I will go to bed.

I have been a half-hour writing this thing. Will you write something to me? I hope you will. How am I to sign myself? I won't sign anything at all, because I don't know what to sign myself. "

Cand am gasit-o mi-am amintit de cateva momente foarte sublime cand am plans in timp ce faceam dragoste. A fost un sentiment atat de confuz...si foarte puternic. E banal si prostesc sa plangi de fericire. Am certitudinea ca in momentele acelea am plans dintr-un motiv mult mai puternic, pentru ca sentimentul era atat de superior naturii omenesti, atat de intens. Plangem cand ajungem fata in fata cu ceva ce ne depaseste-ceva foarte abject, sau dimpotriva ceva sfant. Uneori simti ca natura ta si natura lui nu mai sunt doua entitati, ci una singura in atingere cu sublimul. Si te intrebi daca sentimentul e reciproc. De multe ori e asa de animalic incat suntem noi insine dezgustati, alteori este atat de reconfortant, iar uneori ne depaseste. Si tocmai atunci ramanem muti. Contactul cu desavarsirea nu ne sperie, dimpotriva, ne inalta, ne dezorienteaza, ne apropie de supraomenesc.

Ca-n Bucuresti...

Imi plac contrastele. Contrastele intre ceea ce pare si ceea ce este. Ma fascineaza aroganta si carisma, gerul (aspru) si soarele (stralucitor), barurile decrepite si muzica buna. Polaritatea aceasta bucuresteana ma incanta:ramasitele vechii capitale si manifestarile indraznete ale modernitatii contemporane. E lumea in care imi place sa traiesc, locul in care ma simt acasa. Capitala aceasta nu imi trezeste respectul sau admiratia (cum a facut-o Roma acum trei ani), dar ma atrage catre sine, ma absoarbe, imi suge sangele cu putere si ma infesteaza cu toate bolile ei venerice. Ma transforma, ma diseca, apoi ma recupereaza tandru la sanul ei puternic si ma hraneste. Imi mangaie fruntea. Seara trecuta m-a ridicat cu tentaculele ei imense pe acoperisul Universitatii de unde am absorbit cu grija frumosul si abjectul, dragostea si ura, intelepciunea si prostia. Insa ameteala m-a aruncat departe si in haul cel mai adanc-sub temeliile Casei Poporului. Acolo am facut dragoste in miros de ranced si menta, iar la final mi-am ucis partenerul din ura si dragoste. L-am adunat la sanul meu inca excitat si i-am sorbit sangele buzelor, i-am adunat toata puterea lui in mine pentru a-l cunoaste, pentru a-i putea oferi din nou viata. El s-a trezit si mi-a ucis apoi trupul cu pasiunea lui animalica, mi-a stors vlaga si apoi m-a iubit. Spre dimineata mi-a adus eclere si bere. Si am iesit amandoi la lumina. In statie, eu am luat troleul, el a plecat pe jos.