Scrisori de dragoste

"Scrisori de dragoste"... E desuet, nu? Pentru vremurile noastre asa este, dar nu si pentru cei care am prins vremurile acelea in care baietii cereau prietenia fetelor, in care jucam ca dementii "fete, flori, filme sau baieti", ori ne holbam la cuplurile care se sarutau ca in filme...Era frumos! Dedesubt este una dintre scrisorile lui James Joyces catre Nora. Mie imi place foarte mult.

My dear Nora,

It has just struck me. I came in at half past eleven. Since then I have been sitting in an easy chair like a fool. I could do nothing. I hear nothing but your voice. I am like a fool hearing you call me 'Dear.' I offended two men today by leaving them coolly. I wanted to hear your voice, not theirs.

When I am with you I leave aside my contemptuous, suspicious nature. I wish I felt your head on my shoulder. I think I will go to bed.

I have been a half-hour writing this thing. Will you write something to me? I hope you will. How am I to sign myself? I won't sign anything at all, because I don't know what to sign myself. "

Cand am gasit-o mi-am amintit de cateva momente foarte sublime cand am plans in timp ce faceam dragoste. A fost un sentiment atat de confuz...si foarte puternic. E banal si prostesc sa plangi de fericire. Am certitudinea ca in momentele acelea am plans dintr-un motiv mult mai puternic, pentru ca sentimentul era atat de superior naturii omenesti, atat de intens. Plangem cand ajungem fata in fata cu ceva ce ne depaseste-ceva foarte abject, sau dimpotriva ceva sfant. Uneori simti ca natura ta si natura lui nu mai sunt doua entitati, ci una singura in atingere cu sublimul. Si te intrebi daca sentimentul e reciproc. De multe ori e asa de animalic incat suntem noi insine dezgustati, alteori este atat de reconfortant, iar uneori ne depaseste. Si tocmai atunci ramanem muti. Contactul cu desavarsirea nu ne sperie, dimpotriva, ne inalta, ne dezorienteaza, ne apropie de supraomenesc.