....

Fiecare traieste pentru sine. Pentru ca fiecare este egoist in felul lui.

Despre vise

Cand esti copil visezi foarte mult, ai timp si la asta te pricepi cel mai bine. Cand devii om mare, astepti ca visele acelea din copilarie sa se transforme in realitate, ca si cum tu nu visai decat ceea ce vedeai ca se intampla celor maturi. Insa de cele mai multe ori erau maturii din filme, sau de pe strada, oamenii perfecti.

Cand esti mare visezi pentru ca iti doresti o alta realitate decat cea pe care o traiesti, o suprarealitate, in care esti fericit si care pare sa nu se apropie de tine prea curand.

Cand nu visezi, este ori pentru ca ti-ai pierdut speranta ca visele vor mai deveni vreodata o parte reala a vietii tale, si nu le mai vezi scopul, ori pentru ca esti implinit si nu mai ai pentru ce visa, viata ta e un vis implinit.

Ce e val ca valul trece

Da. A trecut. Si impacarea e dulce ca mierea. Sensibilitatea este leacul pentru probleme de cuplu... Acum sunt din nou fericiti, si toamna e mai frumoasa...

Din nou in parc

E soare puternic si e cald, insa o caldura de toamna. Trista. La fel ca ei doi. Dar va trece totul, sigur ca va trece.

In parc

El si ea pe o banca, in parc (...) Ea plange. El plange. Tristetea a venit de undeva din senin. Deodata s-au trezit ca drumurile lor se despart. Sperantele, visele impreuna se duc pe apa sambetei. Intr-un singur moment se transforma totul in iluzie si imposibil. Si nici unul nu poate schimba nimic. Nu sunt reprosuri, doar regrete. Habar n-au de ce, dar nu mai merge.

29 august

Vacanta pe sfarsite... Vara pe sfarsite... Multa plictiseala, nerabdare - cum va arata viata mea de acum incolo? Ceva se schimba. Simti ca incepe maturizarea. Totul va fi altfel. Altfel nu inseamna neaparat urat sau dificil. Inseamna noutate. Nerabdare. Ori o dai in bara, ori iti iese bine.

E nevoie de imaginatie sa nu te opresti la A si B. Sa ajungi oriunde.

Arareori

Nu se intampla des sa te indragostesti intr-un tren mizer, de o necunoscuta, si visul sa ti se implineasca. I s-a intamplat Lui cand s-a indragostit de mine.

Tot rar se nimereste ca sentimentul sa devina curand reciproc. La noi a fost asa.

Cand au trecut deja trei luni de atunci si te intrebi daca esti fericita ca l-ai intalnit, te gasesti chiar norocoasa. Insa ramane indoiala aceea amara - oare va fi asa mereu?!

S-ar putea sa fii egoista, domnisoara? Nu stiu. Cert este ca fericirea e subiectiva si de cele mai multe ori rara...

Vacanta de vara

In sfarsit o simt pana in vene, e vacanta si pot sa imi asez fundul linistita. Caldura asta insuportabila ma fascineaza, imi aminteste de vacantele plictisitoare, dar in care sederea se simtea in tihna.

Et moi aussi

Astazi a fost ziua magica. Te iubesc. Si sunt fericita ca ma iubesti. 

De dor

Te-am vazut in seara asta si deja imi lipsesti, imi doresc sa te vad atat de des, sa te simt mereu aproape. Esti atat de frumos.... Pe dinauntru si pe dinafara. 

Expirat

Ultima seara. Muzica, bere, suc, prieteni, cunoscuti, necunoscuti, mustrari de constiinta-licenta e mai aproape ca oricand si noi stam toata noaptea in Expirat! Si a fost foarte frumos, toata lumea era nostalgica si fericita, pe alocuri beata...

La Biserica

Aseara am fost cu prietenul meu la cununia religioasa a doi prieteni, la Biserica Sf Ilie. O biserica noua, neterminata. Invitati unu' si unu' - fiecare in stilul lui: costum cu tenesi, la cioc lung si barba, plete, cercei, bermude, blugi fara numar, camasi cu manecile suflecate, raiati tociti - fiecare in pielea lui. Mireasa - simpla, fara trene, sarme si alte lucruri obisnuite, cu bun gust, cum ma si asteptam. Slujba - scurta, cu preot carismatic si cor. Prietenul meu i-a oferit un buchet frumos din flori de camp. A fost frumos.

Absolvire

Dupa trei ani de facultate, am absolvit! Era si timpul, imbatranesc la scoala! Interesanta festivitatea, dar plictisitoare la un moment dat, adica atunci cand ne-a strigat pe fiecare pentru diploma. Decanul Papadima nu ne-a onorat cu prezenta, urat din partea lui. L-a inlocuit cu succes Moroianu. Au fost si cativa profesori, iar unii au tinut cate un discurs scurt: Chivu, Fotache, Anghelescu, Verdes, Ardelean, Baicus, Fruntelata, Stroe, Emil Ionescu. Toti ne-au sfatuit parinteste sa citim in continuare, sa ramanem vesnic studenti, sa continuam la masterat etc., iar Moroianu ne-a facut deosebite complimente, de genul - la Litere sunt cele mai frumoase fete, cu care nu toata lumea a fost de acord. Am purtat robe si toci, cravate si insigne. Mi-a placut. Alaturi de mine au fost mama, Rebeca si desigur, El, care s-a suparat ca i-am recomandat blugi, cand altii au venit in bermude :). Am facut poze si ne-am felicitat reciproc. Ne-am facut parintii si invitatii mandri. Am fost studenti. A fost frumos. 

Weekend la Pestera

Se apropie si weekendul acesta si inca nu am scris nimic despre cel care tocmai a trecut. In rezumat, a fost cea mai reusita iesire la munte.

Dupa discutii si dezbateri, ne-am hotarat sa plecam sambata dimineata din Gara de Nord - un grup de zece. Nu am avut cum ne plictisi. Am vorbit despre curve cu facultate si sentiment, despre EtiNegro, despre scopul in viata al lui Hagi: "deci trebuie sa facem bine ca sa nu fie rau", care a devenit treptat laitmotivul weekendului. Din Brasov am luat un autobuz, iar apoi am drumetit (stiu ca nu exista verbul acesta, nu m-ai prins :P) o ora jumate pana in Pestera. Am admirat peisaje incredibile, am facut poze, ne-am amuzat. Apoi am ajuns la pensiunea rezervata - o casuta din lemn intre Bucegi si Piatra Craiului, toata numai pentru noi. Ne-am instalat, am gatit un gratar mare, cat pentru noi toti. Seara am cunoscut putin imprejurimile. Noi doi am fabulat, cum ne sta in fire - despre o noua iesire cand ne vom caza prin podurile magaziilor si casutelor parasite din Pestera. Ne-am uitat la tenis, si apoi ne-am odihnit cu totii - fiecare cum a putut. Dimineata ne-am servit cu un mic dejun consistent, si dupa o siesta pe iarba din curte, am plecat la plimbare spre Magura, deci am facut bine ca sa nu fie rau. Am fost cu totii impresionati de peisaje, de animalele care pasteau, si de zecile de case atat de frumoase. Am facut cateva ore pana in Magura, pentru ca am ales sa mergem lejer, sa ne oprim pentru zeci de poze, si deseori ne-am odihnit. Am socializat, am povestit tot felul de intamplari pentru unii mai cunoscute pentru altii mai putin cunoscute. Ne-am brozat destul de tare. In sat, ne-am oprit din nou la bufetul satului si am mancat inghetata. Gratarul din seara aceea a fost mai bun. Am baut vin sec si bere. Dimineata ne-am servit cu acelasi mic-dejun copios, iar apoi o siesta prelungita. In jurul pranzului am plecat incet spre Brasov. In tren, din nou chef de vorba multa si amuzament. Im Bucuresti, unii am plecat spre casa, altii au luat calea spre Expirat.

Un weekend frumos e putin spus. A fost pe departe cel mai frumos weekend la munte din ultimii ani.

Deci am facut bine ca sa nu facem rau si am planificat un nou weekend in acelasi sat pentru luna octombrie.

Dragostea cu tine

Deasupra celor mai elegante cuvinte si ganduri este El. De aceea mi-e greu sa scriu despre El. Mi-a umplut atat de mult sufletul, mintea si trupul cu el insusi incat ma depaseste tot ce se intampla. M-am indragostit de El pentru ca intrece toate asteptarile mele de pana acum. E dincolo de mine. E perfect. E El.

Despre tine

Mi s-a impregnat in piele parfumul tau. Inca iti simt atingerea pe gatul meu. Ai avut, in sfarsit, ocazia sa ma faci fericita. Simt din nou ca traiesc.

Past

Astazi am incheiat relatia cu George.

Tu

Te astept sa ma tii in brate. Sa-mi spui tu ca sunt preferata ta. Sa vezi cu ochii tai cum cuvintele tale ma transforma. Dar tot tu ma sperii cel mai mult, mi-e teama sa nu te ranesc, sa nu sfaram ceva din sensibilitatea ta care m-a redat mie insami, care m-a transformat.

Ploaia

Ploaia asta marunta...
S-a intors!
Ploaia asta marunta
imi sparge amintirile in bucati,
bucati mari de cristal,
cu fete multe si lucide,
fiecare cu amintirea ei, cu zambetul ei.
Ploaia asta marunta
slefuieste cristalul,
ii curata dragostea,
ura.
Il pretuieste...
Ploaia asta marunta...
Marunta ca ura...
Ploaia asta marunta
e rece si ustura,
o usturime indoita.
De ploaie.

Practica studenteasca

Pentru patru ore am fost din nou eleva la liceu. Interesant, stai acolo in ultima banca si iti trec pe dinaintea ochilor patru ani din vita ta. Ma asteptam sa se holbeze toti liceenii la noi ca la niste extraterestrii, dar erau obisnuiti cu practica studentilor in liceul lor, asa ca am fost acceptati cu total dezinteres. Mai multa atentie am avut din partea profesoarei, care ne-a tratat cu multa consideratie. Intresant mi s-a parut un singur lucru-erau ata de plictisiti si de dezinteresati, cum eu nu ajung decat foarte rar cand sunt la cursuri, iar informatia parea atat de cantarita, de tributara manualului, nu cred ca dupa o zi de scoala au plecat cu mare lucru acasa. Mi s-a parut asa de fad incat am fost din nou mandra de cursurile de la facultate, si nu vreau sa spun ca acolo e o lume perfecta, ci in primul rand ca lucrurile stau altfel. Ai doua ore intregi in care ti se ofera informatie serioasa, iar regretele sunt de alt ordin, iti pare rau ca nu-ti imparti inteligent timpul, sau ca nu beneficiezi de tot ce ofera facultatea. Habar n-am, dar erau foarte aerieni. Nu-i vad facand pasiune pentru un anumit curs, sau alergand ca disperatii dupa nu stiu ce profesor de la seria vecina, ori zgariindu-si fata ca nu fac cursul X cu Manolescu ori Parvulescu.

Scrisori de dragoste

"Scrisori de dragoste"... E desuet, nu? Pentru vremurile noastre asa este, dar nu si pentru cei care am prins vremurile acelea in care baietii cereau prietenia fetelor, in care jucam ca dementii "fete, flori, filme sau baieti", ori ne holbam la cuplurile care se sarutau ca in filme...Era frumos! Dedesubt este una dintre scrisorile lui James Joyces catre Nora. Mie imi place foarte mult.

My dear Nora,

It has just struck me. I came in at half past eleven. Since then I have been sitting in an easy chair like a fool. I could do nothing. I hear nothing but your voice. I am like a fool hearing you call me 'Dear.' I offended two men today by leaving them coolly. I wanted to hear your voice, not theirs.

When I am with you I leave aside my contemptuous, suspicious nature. I wish I felt your head on my shoulder. I think I will go to bed.

I have been a half-hour writing this thing. Will you write something to me? I hope you will. How am I to sign myself? I won't sign anything at all, because I don't know what to sign myself. "

Cand am gasit-o mi-am amintit de cateva momente foarte sublime cand am plans in timp ce faceam dragoste. A fost un sentiment atat de confuz...si foarte puternic. E banal si prostesc sa plangi de fericire. Am certitudinea ca in momentele acelea am plans dintr-un motiv mult mai puternic, pentru ca sentimentul era atat de superior naturii omenesti, atat de intens. Plangem cand ajungem fata in fata cu ceva ce ne depaseste-ceva foarte abject, sau dimpotriva ceva sfant. Uneori simti ca natura ta si natura lui nu mai sunt doua entitati, ci una singura in atingere cu sublimul. Si te intrebi daca sentimentul e reciproc. De multe ori e asa de animalic incat suntem noi insine dezgustati, alteori este atat de reconfortant, iar uneori ne depaseste. Si tocmai atunci ramanem muti. Contactul cu desavarsirea nu ne sperie, dimpotriva, ne inalta, ne dezorienteaza, ne apropie de supraomenesc.

Ca-n Bucuresti...

Imi plac contrastele. Contrastele intre ceea ce pare si ceea ce este. Ma fascineaza aroganta si carisma, gerul (aspru) si soarele (stralucitor), barurile decrepite si muzica buna. Polaritatea aceasta bucuresteana ma incanta:ramasitele vechii capitale si manifestarile indraznete ale modernitatii contemporane. E lumea in care imi place sa traiesc, locul in care ma simt acasa. Capitala aceasta nu imi trezeste respectul sau admiratia (cum a facut-o Roma acum trei ani), dar ma atrage catre sine, ma absoarbe, imi suge sangele cu putere si ma infesteaza cu toate bolile ei venerice. Ma transforma, ma diseca, apoi ma recupereaza tandru la sanul ei puternic si ma hraneste. Imi mangaie fruntea. Seara trecuta m-a ridicat cu tentaculele ei imense pe acoperisul Universitatii de unde am absorbit cu grija frumosul si abjectul, dragostea si ura, intelepciunea si prostia. Insa ameteala m-a aruncat departe si in haul cel mai adanc-sub temeliile Casei Poporului. Acolo am facut dragoste in miros de ranced si menta, iar la final mi-am ucis partenerul din ura si dragoste. L-am adunat la sanul meu inca excitat si i-am sorbit sangele buzelor, i-am adunat toata puterea lui in mine pentru a-l cunoaste, pentru a-i putea oferi din nou viata. El s-a trezit si mi-a ucis apoi trupul cu pasiunea lui animalica, mi-a stors vlaga si apoi m-a iubit. Spre dimineata mi-a adus eclere si bere. Si am iesit amandoi la lumina. In statie, eu am luat troleul, el a plecat pe jos.

Teoria imitatiei

Tot omul imita. Nu e nimic rau in asta, desi exista inclinatia imediata de a condamna imitatia (cum nu s-a sfiit nici Maiorescu sa-si creeze o intreaga teza a formelor fara fond). Daca stam si ne gandim putin, ne vom da seama ca asa se formeaza un copil, prin imitatrea celor din jurul sau, de la familie pana la educatori, iar de dincolo, de la vecinii de scara pana la vecinii de internet. Ceea ce este interesant nu e imitatia in sine, ci mai curand asa-zisele ei consecinte. Noi nu imitam numai limbajul si faptele, ci un proces interesant de contaminarea cu natura celuilalt se produce in momentul acestei interactiuni sensibile. Omul nu participa numai mental la actul cunoasterii si formarii lui ca individ, ci si spiritual. Asa ajungem sa simtim ca dincolo de idei, gesturi, lexeme, o parte din celalalt ajunge sa fie resimtita ca o parte din noi insine. Ni se intampla cand citim o carte, cand impartasim viziunea celuilalt (sau cand o recunoastem in a noastra), cand iesim fascinati dintr-o sala de curs, ni se intampla des. Nu acest gen de imitatie a condamnat Maiorescu, putem fi siguri. La fel de sigur este ca el insusi a trait aceasta experienta si ca a avut incredere in ea. Formele fara fond exista si astazi, in societatea noastra, si in egala masura in noi insine. Avem facultati particulare care incercand sa fie occidentale in contrast cu cele de stat devin kitschoase si aberante. Nu cred ca un om normal isi poate permite sa memorizeze niste infomatii oferite de niste teste grila. De ce sa nu retii acele lucruri dintr-un text, sa te familiarizezi mai intai cu contextul in care evenimentele acelea se succed, sa inveti ceva in realitate. Am convingerea ferma ca numai un retardat poate "invata" in acest stil. Apoi, sa privim la noi insine si la cei ce ne inconjoara. De cate ori nu vedem pustoaicele in haine mizere si incotosmanate de frig cum savureaza reviste gen Cosmopolitan etc., cum le intereseaza ce vila si-a mai cumparat Botezatu, sau cum s-a mai tuns Rihana. Acestea sunt valorile promovate de vremurile noastre postmoderne. Cred ca tot asa a patruns si acest limbaj care se vrea a fi confundat cu nonconformismul, desi azi esti cu adevarat nonconformist daca folosesti un limbaj curat si elevat. S-au imprastiat atat de mult nonconformistii incat au inceput sa apara ghilimele in jurul acestui cuvant. Prin limbaj s-au diferentiat numai avangardistii datorita literaturii lor deconstructiviste. Intr-o epoca belle epoque erai cu adevarat nonconformist sa scrii utilizand limbajul acela. Si sa nu uitam ca orice intentie de a crea un produs estetic are autoritatea de a sfinti mijloacele, de a le certifica. Sa scrii intr-un poem "Tarfa cu buze rosii m-a privit pervers" si sa-i povestesti colegului tau ca "tarfa aia proasta m-a sfidat, baga-mi-as..." sunt lucruri atat de diferite. Primul este un act de creatie prin excelenta, nonconformist-contrastand cu contemporaneitatea sa, al doilea este un act de vorbire, sau o exprimare in argou (eufemistic vorbind), conformist prin uniformizarea cu timpurile noastre si cu valorile majoritatii, despre care majoritate am sa spun atat: "Multi, da' prosti!"

Leapsa

SUNT: un om ca toti oamenii
AŞ VREA: sa progresez (toata viata)
PĂSTREZ: momentele frumoase din viata mea
MI-AŞ FI DORIT: sa traiesc in alta lume
NU ÎMI PLACE: sa suport rautatile altora
MĂ TEM: de oameni
AUD: foarte rar ce se vorbeste langa mine
ÎMI PARE RĂU: pentru toti anii care au trecut
ÎMI PLAC: oamenii sinceri
NU SUNT: ipocrita
DANSEZ: numai daca am baut destul de mult
CÂNT: (cel mai adesea) in mintea mea
NICIODATĂ : nu sunt intransigenta
RAR: renut pentru ca ceva nu merge perfect din start
PLÂNG: cand ma simt ranita sau cand am ranit
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA: asa cum mi-ar placea mie insami
NU ÎMI PLACE DE MINE: cand imi pierd rabdarea
SUNT CONFUZĂ: cand sunt dezamagita
AM NEVOIE: de dragoste, tandrete si grija
AR TREBUI: sa renunt la tot ce nu functioneaza...

Eufemisme...

Sunt amintiri care nu te parasesc niciodata, cum ar fi oamenii carora le-a fost rusine cu tine vreodata. Ti s-a infipt un cutit in inima si nu-ti mai iese. Asa sunt aceste "amintiri". Si n-ar fi mare lucru daca ar fi fost din partea unor oameni. Doar oameni. Ai vazut negru in fata ochilor. Te-ai incurcat(eufemistic vorbind) si ai fi vrut sa nu fi fost in locul acela, sa nu-l fi stanjenit, sa nu le fi vazut privirile triumfatoare, sfidatoare, nepasatoare. Ti-ai dorit sa nu simti durerea aceea ca pe o dezamagire de neuitat. Ti-ai dorit sa-l fi putut uri atat de tare incat sa nu fi mai existat o alta ocazie, si inca una...

Omul problema

O distopie. O lume care exista astazi in mintile sau in casele unora, in proportii diferite. Un film interesant, plictisitor, dar care te tintuieste in fotoliu! Iti aminteste de Equilibrium, de 1984 etc...

Cartarescu

Nu o sa scriu despre Cartarescu, o voi face candva insa. Ci despre ultimul examen din sesiunea asta, care a fost la cursul lui Cartarescu. A fost usor. Au fost subiecte destul de conservatoare, la fel ca profesorul Cartarescu, el este insa conservator si in acelasi timp excentric. A fost frumos sa am ultimul examen din sesiune cu Cartarescu.

Run

Limite peste limite. Incepi sa crezi din nou, sa simti ca poti sfida lumea, si deja se termina totul, trebuie sa te intorci de unde ai plecat, sa incerci iar sa fii puternica, sa rezisti, sa-ti sfidezi sentimente, visuri, totul. Ma refer la dragoste... Urasti sa fii puternica din nou, asta inseamna sa dai cu capul in pereti, apoi sa te ridici, sa-ti stergi sangele si sa mergi drept, grabita, spre tinta, oricare ar fi ea, considerand ca un sut in fund te trimite mai repede unde trebuie sa ajungi. Sa nu suferi, sa nu te plangi, ce e al tau va veni. Inseamna sa lupti cu sange rece impotriva sentimentalismului din tine, sa nu-ti permiti decat o ratiune rece, care taie in carne vie. Dragostea va veni si ea, din nou, intr-o zi. Stii ca il vei face sa sufere, pacat de el daca se intampla sa fie dintre aceia sinceri. Va suferi pentru ca nu vei lasa garda pana nu vei fi sigura ca nu te va rani si el. Ai mare nevoie de o pauza. Te intorci la valorile care te-au facut o femeie implinita. Din nou. Ele nu te-au parasit niciodata.

Tristeti...

Sunt si zile proaste. Ma simt trista si sper ca tristetea aceasta sa nu fie decat un val rece. Nu stiu ce sa mai zic...

Cinema

Unul dintre cele mai bune filme ale anului 2008 care s-au rulat in seara aceasata a fost De partea cealalta (Auf der anderen Seite) de Fatih Akin. Am fost impreuna cu prietenul meu sa-l vedem. Ne-au surprins corespondentele nenumarate dintre diferite scene de-a lungul intregului film, realismul cu care sunt realizate cele doua civilizatii, mentalitati, religii (desi nu foarte mult despre aceasta) - turca si germana - cateva procedee regizorale, cum ar fi tacerea asupra aspectelor sensibile (statutul femeii, culpabilitatea in fata legii etc.), evidentierea lor prin fapte si atat, si impletirea celor doua civilizatii vazuta cel mai bine la Nejat, personajul masculin principal. Este un film interesant, de recomandat celor care iubesc diversitatea si originalitatea.

Dragostea

Sunt fericita cu mine insami. Nu simt nevoia unui om sau a unui obiect care sa ma faca fericita. Am invatat sa gasesc suficienta in mine insami, in ceea ce imi place sa fac. E frumos sa descoperi in mod consecvent motive pentru care viata poate fi mai putin frustranta, chiar fericita.
Iubitul meu este cel care imi completeaza fericirea, care isi aduce fericirea lui alaturi de a mea. Pentru ca fiecare s-a cunoscut pe el insusi, fiecare cunoaste lumea in felul sau, nici el si nici eu nu depindem unul de celalalt. Amandoi ne construim singuri viziunea asupra vietii. Insa, amandoi ne dorim unul pe celalalt, amandoi gasim un prieten in celalalt, ne completam reciproc. Suntem fericiti ca ne avem.

Simfonia iubirii

"Unora dumnezeu le vorbeste, mie imi striga in ureche, de-asta sunt surd."
Beethoven zicea ca muzicienii sunt cel mai aproape de dumnezeu pentru ca ei lasa natura sa le vorbeasca, sa li se descopere. Apoi compun. Muzica este o revelatie a naturii, a lui dumnezeu.
Anna Holz a fost compozitoarea care i-a fost alaturi lui Beethoven in ultima parte a vietii sale. Cu ajutorul ei a reusit sa dirijeze orchestra - Anna a stat in spatele orchestrei aratandu-i timpii si intrarile, asa a reusit Beethoven sa ridice sala in aplauze zguduitoare chiar si dupa ce ajunsese aproape surd.

The Killers

Pe blogul unei cunostinte din lista mea de mess, scria ieri ca pe 1.07.2009 avem in Romania concert The Killers. Foarte frumos. Numai ca va trebui sa economisim ceva banuti!
Tot prietenul nostru ne aduce la cunostinta despre cele mai bune filme din 2008,de la Cinema Studio. http://www.gandul.info/distractia/cele-mai-bune-filme-din-2008-la-cinema-studio.html?8006;3785874

Fericire

Mi-ar placea sa merg in Vama Veche, vreau sa fiu fericita, macar pentru un moment. Mai sunt trei luni pana la 1 Mai. Adica destul de mult. Trebuie sa gasesc un surogat pana atunci. Hm… Sunt momente in care ma gandesc ca mi-ar placea sa-mi traiesc altfel viata.

Frustrari

A mai trecut un examen, cel mai dificil. ILR-ul acesta ne-a scos pe toti din minti. Sincer, as putea spune ca a meritat daca cel putin cativa dintre noi au inteles cu adevarat ceea ce au studiat. Nu vreau sa par profunda, insa in timp ce imi storceam creierii sa scot tot ce putea iesi din ei, ma uitam la restul colegilor mei si pareau la fel de stresati, iar informatiile lor nu-mi pareau deloc clare, ordonate. Se foiau, vorbeau, incercau sa copieze din cursuri. Am avut senzatia ca traim o mare miciuna. Nu stia nici unul cu ce se mananca cursul acela, si cu toate acestea, probabil ca majoritatea vom scoate un ametit de cinci. Insa nu stiu care dintre noi se va putea declara imbunatatit (ma refer la cunostinte). Apoi m-am intrebat ce va simti profesorul nostru varstnic. Din punctul meu de vedere e un om jos palaria, mai putin explicit ca professor, insa. In locul lui, trebuie sa spun ca in urma rasfoirii acestor examene m-as simti foarte frustrat. As putea vedea clar ca in lucrarile acelea nu sunt informatii incomplete, ci franturi de informatii, ce a prins fiecare, in orice caz, ce a scris studentul care se straduieste sa treaca. Dar, in mod sigur nu e la prima experienta de genul acesta. Eu insami mi-as abandona meseria dupa nu mai mult de trei ani. Pentru mine, ILR-ul acesta a adus putina informatie, mi-a oferit in schimb multa frustrare. Si o multime de nervi.

Masti

Purtam masti peste masti, jucam un rol, lumea este scena noastra...a actorilor!
Stiu ca suna a literatura, stiu ca si J.A.Comenius a scris despre asta, si poate si altii inainte de el, habar n-am unde a inceput, insa mi-am amintit cand palavrageam astazi, pe mess. "Ii dau un zambet sa creada ca rad!" Sunt atat de mult alta cand stau in fata calculatorului incat mi s-a facut rusine azi. Simteam ca as fi aruncat cu tastatura in pereti si puneam zambete sa creada interlocutorul meu ca sunt o persoana foarte calda.

Litere

"Oricum, daca mai aflii cev despre asta, te rog sa ma tii si pe mine la curent!"
Ea, autoarea, e studenta la Litere! N-o cunosc, insa ea e una dintre acele tampe care fac postari pe grupul nostru, al celor din anul trei. Nu am de gand sa mai comentez nimic, nu merita, insa prostia ma irita foarte tare, adica suficient incat sa-i trimit un "comentariu" in care am rugat-o sa nu se mai dea in spectacol.

Sesiune

A venit si sesiunea!
Intotdeauna acest fenomen m-a lasat fara cuvinte, e mai rau insa cand cuvintele te parasesc la examene. Cola, carti, muzica, si cursuri! Si sesiunea trece! Intotdeauna trece!
Tocmai ma bucuram ca deja am scapat de patru examene, desi nu e foarte mult daca ma gandesc ca mai sunt inca sapte.
In drum spre casa ma intrebam de ce ma ofticam asa de tare ca nu am facut o lucrare atat de buna la examenul de astazi-Feature Geometry. Doar nu m-au interesat niciodata notele cu adevarat. Poate a fost faptul ca nu am fost suficient de atenta si am iesit din examen dupa patruzeci de minute. Nu mai conteaza. :P

Dicteu automat

telefon examen muzica blog faiar scoci elena tren trebuiesamifacdus gel curatenie albastru zapada lume revelion blog melinsemnari mari numiamintesc ps pergament textepalimpsest gugal profu oana liceu ceani anideliceu iutub negru rosu anca ocupat esuparata cemuzicatampita of diversa dicteuautomat opagina obeibimaihart ajunge tudor amtrait sunatelu maicasa ominte creizi dictionar nu dicteu film acasa trandafiri florirosii buze chici cumsescrie dicteufrate

Avangardisme

Dupa un semestru de avangarda cu Simona Popescu a sosit si momentul in care fiecare trebuie sa prezinte cateva"creatii" personale.
M-am gandit la ceva foarte simplu si frumos :P Dicteu automat, poezie dadaista, un mixaj de poezie...


Poezie de iarna

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal...

Nu râde... citeşte nainte.

Sub viscolu-albastru ea geme cumplit...

O ghirlandă de buchete

Cu ură cade zăpada

se cerne prin zabrele

şi va fi altfel colorată fiecare piatră de pe stradă

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,

Norii s-au mai răzbunat

Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare

Pilotul are pe geam un morman de nea

maşina uscată încercă s-o ardă.

iarna asta dezbrăcată nu îmi spune nimic

Mi se-nlăcrimează rece spada

şi mă las nins şi nu mi-e frig.

într-un timp, trecut de acum, unde n-ai mai fost. şi e mult

In ordinea aparitiei: Ion Minulescu, George Bacovia, Alexandru Macedonski, George Toparceanu, Ana Blandiana, Radu Gyr, Mircea Cartarescu, Nicolae Labis, George Cosbuc, Vasile Alecsandri, Alexandru Andries, Florin Iaru, Simona Popescu, Adrian Paunescu, Nichita Stanescu, Mircea Ivanescu.

A venit iarna

Astazi au cazut primii fulgi de zapada peste Bucurestiul inca mahmur de la revelion incoace. Au fost fulgi mari si pufosi. Ca in povesti.
Nu am fost deloc la facultate, am ales sa stau acasa si sa citesc, ca in zilele de iarna, desi nu puteam sti ca dupa amiaza avea sa ninga. Am citit Kate Chopin si m-am rasfatat cu poezii de Cartarescu. Pacat insa ca nu am iesit afara, asa nu mi-au cazut stelute in gene...